duminică, 27 iunie 2010

MODELING


Consider ca un blog in care sa imi exprim opiniile despre modeling e binevenit. Tinand cont ca de peste 10 ani manageriez o agentie de modele (JUST MODELS) si mai ales de faptul ca voi lansa in toamna un nou proiect in domeniu( IMC MODELS), realizarea unui blog ce poarta numele conceptului si in care voi scrie strict despre modeling este binevenit. Noul blog de specialitate este http://imcmodels.blogspot.com/. pe acest blog astept intrebarile si criticile celor ce sunt interesati de modeling.

ROMANIAN FASHION WEEK 2010

Salut revenirea ROMANIAN FASHION WEEK dupa un an de pauza. Nu voi vorbi despre colectii sau stiling-ul acestora deoarece nu sunt in masura sa o fac. Ce mi-a atras atentia este faptul ca editia care se va desfasura in toamna va face ca locatia aleasa la ultimele editii ( Sala Sporturilor din Iasi) sa devina de domeniul trecutului. E un lucru mai mult decat salutabil, astfel specialistii putand sa observe mai bine colectiile in conditii mult mai bune. De asemenea publicul larg va putea sa vada colectiile prin intermediul presei (e de salutat si aparitia blog-erilor). Important pentru mine ca manager de agentie este faptul ca noua structura va face ca designerii sa caute modele intradevar bune, ceea ce va face ca acestea sa aiba cerere mai mare. Sper din tot sufletul sa fie asa si sa se micsoreze numarul modelelor folosite in favoarea unei calitati superioare. Diferenta intre modelele ce au prezentat diferite colectii a fost vizibila asa ca sper ca si cei care considera un avantaj folosirea de modele la jumatate de pret sa isi dea seama cat pierd de fapt facand economie de cativa lei. Este absurd ca pentru cateva lucruri minore designerii sa isi pericliteze imaginea (folosirea de modele intradevar bune, colaborare cu un stilist, specialist in alegerea muzicii etc.) Ca brandurile romanesti sa poata sa faca fata globalizarii mai e de munca. Unii o fac de catva ani, altii doar incearca sa pacaleasca piata.

marți, 16 martie 2010

PE CINE NU LASI SA MOARA NU TE LASA SA TRAIESTI

Ni se intampla des sa incercam sa ajutam pe cineva fara sa ni se ceara ajutorul si mai ales sa il ajutam cum vedem noi ca i-ar fi bine. Gafa imensa. Poate el vrea exact pe dos decat "ajutorul" nostru. Cel mai bine e sa ajuti cand esti rugat si numai daca poti. Stresul produs de un "ghiont" cu intentie buna e cam aiurea si nu duce niciodata la nimic bun. Si uite asa apar certurile si "datoriile". Tipic romanesc

vineri, 11 decembrie 2009

Craciunul


Craciunul e momentul in care mai mult ca oricand dorim sa fim alaturi de familie. Nici prietenii nici colegii nu au cum sa inlocuiasca familia. Pentru ei avem revelionul, week-endurile etc. E probabil momentul in care tragem linia pentru anul ce a trecut si ne dam seama de ce ne agitam de fapt. Ne agitam pentru a trai momente placute alaturi de familie. Le urez tuturor ca de sarbatori sa aiba familia alaturi. Prietenii sunt importanti dar familia e de neinlocuit! Sarbatori fericite alaturi de familie va doresc tuturor. Craciun fericit!

luni, 14 septembrie 2009

Sa furam!!!

Ce e ciudat la romani e ca ne credem atat fiecare individual cat si ca natie buricul pamantului...hai sa lasam aerele si sa facem ce stim mai bine: SA FURAM. Da, dar sa furam ideile bune de la altii(legile, organizarea societatii, modul de munca, scolarizarea... ) Nu prea avem cum, nu suntem destul de "hoti" sa facem asta, asa ca mai bine furam maruntisuri de prin Europa in continuare.

miercuri, 9 septembrie 2009

CUVANTUL LA ROMANI

Candva era suficienta o strangere de mana sincera...asta macar in anumite cercuri. Astazi insa nicaieri nu mai exista incredere si nu ca ar trebui sa fie ci fiindca "tzepe" gasesti la tot pasul, la orice nivel. Scuze gasim, dar uitam ceva important, uitam cuvantul. Ca suntem in balcani, ca am fost cotropiti de unii sau de altii, ca si noi am patit-o etc. sunt doar scuze care ne ajuta sa ne uitam in oglinda. Oare chiar nu se poate schimba nimic? Dar cum "pestele de la cap se impute" nu sunt eu cel care poate face ceva. Sau asta e doar o scuza?

marți, 5 mai 2009

ISTANBUL



































































































































































Orasul de pe doua continente cu trafic infernal. Ma asteptam sa vad viata tipic balcanica. Intradevar totul se negociaza, e plin de copii a produselor de firma prin bazar, copii mai proaste sau mult mai proaste. Am ramas uimit sa vad lumea stand in sir indian cand asteapta autobuzul. Hoteluri si mall-uri curate, dar cu detectoare de metale la toate intrarile. Dulciuri, chilipiruri, moschei... Pacat ca nu prea vorbeau engleza. Super era in bazar in schimb, unde romana era a doua limba. Cam ce amestec de modern si istorie, intre zgarie-nori si cocioabe, intre limuzine de lux si rable... E mult de vizitat in Istanbul. Mie doua saptamani nu mi-au ajuns.

luni, 27 aprilie 2009

CHINA















































China. La granita cu Hong Kong un oras care in 30 ani a ajuns sa numere peste 25 milioane de locuitori, pornind de la doar trei mii, cam asta ar fi Shen Zhen. In rest multi chinezi, multe facaturi, autostrazi, zgarie-nori. Cluburi cu mult suc de la care un chinez reuseste sa se imbete si o minunata imaginatie pentru a distra lumea dupa putin dans...karaoke. In china toata lumea dupa club baga sportul national: karaoke. Asta daca nu s-au imbatat prea tare cu doua cola si 50 de whiskey. Altfel nu stiu sa se distreze. Cam ce miros are china noaptea in zona industriala? Nu cred ca are vreo legatura cu ce vedem la televizor in Tibet. China pute! Si tare de tot. Cred ca chinezii nu au simt olfactiv, l-au pierdut. In rest jale cu engleza, cei care stiu nu pot pronunta corect. Falsifica orice si unii sunt chiar corecti. Iti spun ce copie e mai buna si care nu e asa bine realizata. Muzee nu prea ca se poarta partidul unic. Si toate orasele la fel: cladiri, strazi aglomerate, miros persistent, cluburi de dans cu joc de zaruri la toate mesele si normal karaoke. A, era sa uit, au si Mc Donald's. Dar in afara de ce stiu din Europa e riscant sa te atingi de alte delicii din meniu. Eu am facut-o si a doua oara nu mai risc. Cred ca data viitoare merg in Tibet ca poate imi schimb parerea...

joi, 16 aprilie 2009

Modeling sau tzeapa?



Marea problema legata de modeling e ca cei care nu sunt implicati in fenomen nu il percep asa cum este. Asa apar tot felul de agentii atotcunoscatoare a caror realizari marete nu sunt altceva decat mici evenimente pe care nimeni nu le baga in seama. Ceea ce nu se stie in Romania e ca pentru a ajunge un nume, un model are de muncit. E cam ceea ce face si un sportiv. Unii se remarca mai repede, altii mai tarziu. Oricum e clar ca "scolile de modeling" sunt mari tepe, nici un model de top nu a urmat asemenea cursuri. Dar daca exista destui romani care sa arunce banii de ce sa nu fie personaje care sa ii si culeaga? Eu propun acelor persoane frustrate care nu prea reusesc in modeling "din cauza rautatii celor din jur" sa se adune in grupuri de cate 12. Si lunar sa faca cate un concurs de frumusete astfel incat in fiecare luna sa fie alt castigator. Astfel toti vor fi multumiti. Daca cei 12 nu reusesc sa se organizeze nu au decat sa scoata bani din buzunar sa isi "tocmeasca" un organizator. Avem destule astfel de agentii pregatite sa va ia banii. Cam fiecare oras mare are cateva. Important e ca veti avea diploma de model, cu nota mare, sa o puneti in rama. Felicitari!!! (poza de mai sus au fost alese aleator de pe net ca exemplu de agentii care nu fac decat sa ia banii la prosti).

Avem viata in sange !


Laudabila campania initiata de cei de la PRO TV. Din pacate este doar una din miile de scapari ale sistemului romanesc. Sunt multe defecte de organizare la nivel national si local. Exista un proverb: "Cine nu are batrani sa isi cumpere". Eu as spune ca daca tot vrem sa fim in europa sa ne cumparam cativa nemti, britanici, spanioli, italien, suedezi, olandezi stc. Sa lasam fumurile noastre de genii care le stim pe toate si suntem cei mai buni ca nu e asa, dovada fiind situatia economica, culturala, medicala, si din orice alt domeniu. Cativa consilieri la ministere nu ar strica. Un englez la transporturi, un neamt la agricultura, un francez la invatamant, un elvetian la economie, un suedez la interne si asa mai departe. Cate un arhitect consilier in fiecare oras. Hai sa recunoastem ca suntem in urma tare cu experienta. Usor de spus greu de facut. Si uite asa ajungem sa consideram o mare biruinta realizarea unei baze de date pentru donatori. Macar de am reusi sa facem macar atat, noi genialii. Nu am puterea decat sa semnez la petitia de pe http://formular.stirileprotv.ro/ ceea ce va indrum si pe voi sa faceti. Sunt oameni care mor cu zile din cauza sistemului si asta e cel mai grav. Dar ce bine ar fi sa ne vedem lungul nasului, sa ne recunoastem limitele si sa cautam solutii reale. Nu cred ca ce scriu eu acum e mai mult decat o utopie, mai ales in cazul Romaniei. China comunista a stiut sa fie umila si sa foloseasca specialisti americani, germani sau niponi si au o infrastructura beton si o economie in plina dezvoltare. Macar sa facem pasii mici pe care ii vedem in ceata din jurul nostru, asa ca semnati petitia de pe PRO TV. http://formular.stirileprotv.ro/

miercuri, 15 aprilie 2009

NURNBERG




















Am ajuns in Nurnberg din greseala. Nu planificasem sa stau acolo dar am ramas trei zile. Ma asteptam sa vad un muzeu cu sala procesului de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial. Dar am gasit un oras care are in centru un castel fortificat. Alba Iulia e asemanatoare dar pastrand proportiile. O gara cu arhitectura impresionanta, strazile pietruite cu aer medieval din interiorul castelului, o cladire pe a carei acoperis se afla o sfera ce dadea senzatia de luna ce lumineaza permanent piata centrala precum si apa ce strabate castelul dau un aer boem acestui oras. In exterior un oras linistit. Am descoperit ca nici nemtii nu sunt perfecti. E nostim sa vezi cum un sofer de tir descopera ca masina lui e prea inalta sa incapa pe sub pod. Toate bune si frumoase pana s-a facut sambata seara. Latin din fire si flamand am inceput sa ma agit, ca sigur e vreo pizzerie sau un restaurant prin centru. Amicii cu care eram au incercat sa ma convinga ca nu voi gasi nimic deschis, eu nu si nu. Si iata-ma scotandu-i din casa si aratandu-le lumini colorate dinspre cetate. Logic credeam ca sunt pub-uri macar sau vreo terasa, chiar nimic deschis in centrul unui oras nu credeam ca se poate. Si era deschis! Astia radeau de pocneau in timp ce eu intram vesel pe o usa. Aveau si de ce rade deoarece eu nestiind germana nu am putut citi ca nimerisem la un bordel. Aia nu aveau vitrine sau alte semne care sa ma ajute sa inteleg domeniul de activitate al stabilimentului deoarece se afla in castel si nu ar fi fost in concordanta cu istoria zonei. Cu chiu cu vai am gasit pana la urma un Burger King in gara. Si totusi sunt ferm convins ca pe undeva pe acole era si un restaurant cu lume si muzica...

luni, 13 aprilie 2009

HAMBURG







Un prieten mi-a atras atentia odata ca porturile au un aer aparte Sunt altceva... Pastreaza spiritul lupilor marii de alta data si Hamburgul nu face exceptie. Un oras plin de natii de pe tot globul, cu starzi cu felinare rosii, cu zone unde curatenia nu prea exista. Parca nu ai fi in Germania. Oricum o experienta interesanta... deci si Germania poate fi "altfel"...

KOLN











Nu poti sa scrii despre Koln fara sa amintesti de Dom. Domul din Koln mi-a lasat o impresie mai puternica decat cel din Milano. E mult mai impunator. Turnurile sale te coplesesc. In jurul sau strazi pietonale cu pavaj ingrijit, magazine de firma, baruri, mall-uri cu arhitectura exterioara ce nu vine in contrast cu cladirile vechi. In acest decor mi-a atras atentia un trubadur cantand incet la ghitara muzica country. E placut sa vizitezi strazile din Koln. La plecare am vrut sa merg sa stau la o terasa sa ascult iar muzica acelui ghitarist. De unde atata bucurie?! La zece metrii de el un romanas de'al nostru urla cat il tineau plamanii o manea. Nimeni nu se oprea sa ii cinsteasca zbiaretul cu un banutz dar omul insista. Macar de ar fi furat meserie de la celalalt. Asa ca nici celalalt nu mai putea sa cante. Nu, noi nu furam meserie, noi romanii furam sau ne facem de kakao. Nu cred ca trebuie sa va explic cam cat de repede am parasit zona...

BONN



Mereu am auzit de Bonn. Cancelaria de la Bonn... Ma asteptam la un oras imens, construit pe verticala. Ti-ai gasit... E cel mai linistit oras pe care l-am vazut si german pe deasupra, adica atat de monoton!!! Nu tu aglomeratie, nu tu zgarie-nori. Totul simplu, german, linistit. Cam plictisitor. E ceea ce iti aminteste de bunici. Noroc ca e Koln-ul aproape. OK, mai bine fac un drum de zece minute decat sa incep sa motzai prin Bonn...Adăugaţi o imagine

FRANKFURT
















Doua orase in unul singur... Primul tipic german, cu cladiri cuminti si cu aspect asemanator, o monotonie placuta ochiului si al doilea cu zgarie-nori, artere circulate si aeroportul cat un oras intreg, cu gara, magazine, hoteluri proprii. Partea veche a orasului are un farmec aparte. La nemti intotdeauna mi-au placut casele. Pana si blocurile au un aspect exterior cald ca de han primitor. Nu prea seamana exteriorul caselor cu raceala tipic germana...

REVELION 2009


















Imi facusem un plan inca din luna noiembrie: munte... zapada... amici... ski... un chef... Dar parca ceva m-a tinut sa nu plec. Tot felul de nimicuri adunate... Si uite-ma in Iasi, destul de confuz deoarece asa e de revelion, toata lumea te invita la o petrecere. Cam monotona treaba totusi: petrecere si iar petrecere. In starea asta o idee simpla imi vine in minte: revelion in strada. Iau cativa amici si merg in strada. E primul meu revelion in strada. E frig dar si la New York e frig si daca tot nu am dat curs invitatiei de acolo de ce sa nu ma simt in Iasi la fel de bine? La Londra, Paris, Amsterdam, New York, Roma oamenii petrec in strada intrarea in noul an si asa am facut si eu. Concluzia a fost una singura: Indiferent unde voi fi de Revelion cu siguranta voi fi in strada. Petreceri poti tine in orice zi a anului si vacante la ski poti sa organizezi, dar senzatia pe care o ai cand treci in noul an alaturi de o mare de oameni e unica. Artificiile si laserele sunt doar un decor al senzatiei de viata pe care multimea din jurul tau o emana la momentul zero al noului an. Abia astept sa retraiesc acest sentiment...